Latră câinii aiurea apărându-și pubela.
Latră câinii la oameni declarându-și averea.
De aiurea spre-aiurea trece-o umbră de om.
Latră câinii la umbra ce-i trezește din somn.

Latră câinii sălbatic, umbra cată-n gunoi,
Răscolindu-le rostul plin de damfuri și zoi.
Ia... alege...mănâncă cu privirea în hău!
Latră câinii privind-o cu părere de rău.

Scuturată de scârbă lasă-n urmă festinul,
Se desprinde de locul ce-i părea „sala mare”
Și vorbind c-o nălucă își urmează destinul.
Fabulează de soartă, și de drum... de mâncare...

Latră câinii în urmă alungând-o pe drum!
Latră câinii la umbra ce se pierde în fum!
Latră câinii aiurea, tot privind spre gunoi!
Latră câinii sălbatic, când simt umbra din noi!