Am dorit să-ți scriu când viața
M-a forțat să cer ceva,
Dar era stringent necazul,
Disperarea tot mai grea.

N-aveam timp s-aștept norocul.
N-aveam vreme să mai sper.
Era vară , frigea locul,
Amețeam privind spre cer.

Frigul exista-n suspine
Peste toate trist veșmânt.
Mă gândeam atunci la tine,
Să-mi aduci tot ce-am pierdut.

Îți scriam privind tavanul
Alb ca foaia de hârtie,
Mâzgălind pe el amarul,
Fără ca nimeni să-l știe.

În cerneala de speranță,
Înmuiam tocul tristeții
Și cu pleoapa tremurândă,
Înșiram necazul vieții.

Mă prindea des dimineața
Tot gândindu-mă la cer
Și crezând în imposibil,
C-am să capăt dacă sper.

Prins în horă strâns de soartă,
Din restanță în restanță,
Eu, pescar în marea moartă
Visez ultima vacanță.

De aceea, Moș Crăciun,
Că venit-a lunga iarnă,
Aș mai vrea în gând să-ți spun,
Că sunt trist și că mi-e teamă.