Cântarul dreptății s-a rupt sub poveri.
Deruta totală te-ncearcă pe loc!
Să fii tu ființa ce n-are noroc,
Părând blestemată să plângi, să disperi?

Deruta totală te-ncearcă pe loc,
Când vezi bunătatea că arde mocnit,
Iar calda-i cenușă că-n vânt s-a topit
Și rece-ntuneric urmează la foc.

Să fii tu ființa ce n-are noroc?
Măcar o scânteie să păstrezi pentru tine.
Să-mparți și la alții din scânteia de bine,
Ce-ar face să-nvie mereu un alt foc?

Iar tu blestemat să plângi, să disperi…
Te afli-n dilemă și-n teamă și groază.
În jurul tău piere stingând câte-o rază,
Dreptatea ce astăzi e ce-a fost rău ieri .

Deruta totală te umple pe loc!
Să fii tu ființa ce n-are noroc,
Ce pari blestemată să plângi, să disperi,
Cântarul dreptății distrus sub poveri?