Nu ma știu
să aștept... să tac...
să plâng... să zac...
Inima mi se zbate nebună
în aceiaș colivie,
cu același gratii, neputând să spună
nimic din ce știe...
Întemnițarea asta mă doare.
Cred ca-am să-mi iau inima-n dinți
și-am să emigrez înspre soare.