pot pãrea lipsit de caracter
chiar aşa
de ce sã mã culc cu adevãrul
dezgolit de sine
privind spre cer
în cãutarea unei ordini
mã aplec
mã supun
mã las mângâiat cu minciuna
învelesc nerealizãrile în staniol
le fac statuie
mã închin lor

devin sclavul propriei închipuiri
locuiesc acolo unde toţi aplaudã
teatrul meu devine din ce în ce mai mic
scena nu mai cuprinde simplitatea

unul câte unul
firesc complicaţi
cu palmele bãtãtorite
fiecare spectator poartã vina rãstignirii