fiecare apocalipsã
potopul dinaintea fiecãrui potop
locul întâi la mãsurat orizontul
mi-l asum dupã fiecare miazãnoapte
din toţi muşchii crescuţi pe carul mare
când încã avea rãdãcini în pãdurea raiului
înainte ca pãmântul sã adãposteascã iadul
înainte de orice înainte
când încã nu ştia nimeni sã nu ştie

în golul dintre douã cuvinte este atâta poezie
cât îţi poţi permite sã accepţi
toată durerea facerii şi desfacerii

martorul trecerii prin fiecare dimensiune
punctul
dinaintea hidrogenului
chiar de dinaintea oricãrui dinainte
arderea creatoare de luminã
izvorul din care se adapã timpul
bidiviu nãrãvaş
între douã curse de galop cu sine însuşi


îmi doresc sã vã povestesc
câtã tãcere este între douã stele
dar nu am destule cuvinte