de fiecare dată când ne pierdem
o idee sau
mai rău, o rațiune a existenței
ar trebui să ne spunem că am fost furați
de neant

ce ușor ne scapă, totuși
astăzi o idee
mâine o iubire
poimâine, voința de a fi
și ne pomenim într-un destin de suplinire

îmi spuneam,
să repet la nesfârșit ideea
până îmi voi aduce aminte
cum voiam să o continui

în fond, poate că după Eden
lumea însăși nu e decât o dublură
improvizată
a ideii care Lui Dumnezeu îi ieșise din minte
și n-a mai știut
cum să o continue.