lumea acum parcă e nebulos carnaval,
o mască râde când o altă mască plânge,
în raiul răvășit suspină intens un caval,
iubirea divină în ignoranță se frânge.

dar e vie speranța în inimile triste,
urcă Golgota cu crucea în spate,
pe cărări stâncoase, pe tainice piste,
urcă ocolind prăpăstii întunecate.

artă senzorială spiritul meu produce,
îngeri de lumină pictează pe ziduri,
zbuciumul inimii la zero îl reduce,
cu iubire solară să umple goluri, viduri.

am să consum la nevoie și circ pe pâine,
doar să pot contempla răsăritul de mâine.