O tânără fată bălaie
În noapte afară
Stă la geam și privește
Și se gândește

Ce bine ar fi
Un tânăr frumos
Dacă ar veni
Și de ea s-ar îndrăgosti.

De la mare îndepărtare
De pe o planetă oarecare
Un tânăr viteaz
Oftează cu necaz.

Că este singurel
Nu este îndrăgostit
Nu este iubit
Și este nefericit.

Pe ecranul fermecat
Se perindă rând pe rând
Planetele de pe cerul înstelat
Ce le cercetează neîncetat.

În fața lui se ivește
Fata frumoasă din poveste
Ce cu melancolie privește
Spre steaua ce tare strălucește.

De ea se îndrăgostește
Pe-o stea căzătoare
Ca fulgerul pornește
Și la geamul fetei poposește.

Cu armura lui strălucitoare
Fetei îi apare
Îi dăruiește o floare
De pe planeta lui din depărtare.

Fata îl privește
Pe loc îl îndrăgește
Tânărul îi povestește
De unde este.

Când zorile se ivesc
Tânărul dispare
Că steaua pe care a venit
La lumină a pierit.

În fiecare noapte
Tânărul apare
Își cântă iubirea
Și fericirea.

Îi cere frumos
Să plece cu el
Soție să-i fie
Pentru veșnicie.

Fata îmbujorată
Se lăsă înduplecată
Cu el a plecat
Și povestea s-a terminat.