Golul din lumină
Nu este diferit cu nimic
De golul care există în întuneric.

În fiecare parte prin care
Trăiește în sine este la fel de mare
Precum în fiecare lipsă e la fel de mic.

Ceea ce îl face ca să fie un gol,
Când întunecat vine din interior,
E la fel ca ceea ce îl face să fie plin
Din golul ce îi crește-n lumini.

Nimic, dar nimic nu poate fi
Asemenea lui! Numai de am ști
Că tot ceea ce poartă în piept
E inima unui gol din deșert!

În lumină, ca și în întuneric,
Golul ce crește din sine în interior
E ceea ce ne imaginăm că devine
Răsărit al zilei de mâine
Dintr-un același decor.

O lună a cărui lumină zvâcnește
Din inima soarelui care nopții îi bate
În piept și, din sine, peste retină
Strălucitoare în privire crește
Din sine ca un sine în toate.