Poeții - niște jucării stricate
Stând cu mâinile la spate.
Doar niște jucării, imperfecte
Și vii.

Când trântești în a ta oală
Aurora boreală
Poezia e o boală,
e o boală.

Dar de-așa boală curată
Inima ți-e încântată –
Universul îl strecori prin vată
Și-l găsești în ochii de smarald de fată.

Vino deci cu mine
Pe pereții călimării
Și-ai să înțelegi și norii.

A fi poet – vindecare blestemată.

Jucărie imperfectă, dar vie,
Cu aurora pe hârtie
Și universul în ochii ce-mi plac mie.