presar emoții pe a verii esplanadă,
marea mă ademenește cu valuri de smarald,
înflăcărate doruri să le sting, să le scald,
să se transforme în acorduri de baladă.

în aer plutește speranța diafană, aurie,
precum lumina revărsată în cascadă,
cuget soarelui iubirii să-i fac o serenadă,
pe fiecare rază îmi trimite câte o bucurie.

cu nimic nu se compară fericirile de vară,
oamenilor pe fețe zâmbete le înfloresc,
roadele câmpului, ale vieții sporesc
și eu nu mai simt a grijilor povară.

în plete se joacă vântul prietenos și cald,
eu transpun în slove viziuni de herald.