Spăl vase
într-o cantină
Am o chiuvetă de inox
adâncă zoită piscină
Îmi iau costumul de neopren-social și mă scufund
Am uitat să vă spun că le spăl în imersie –
sunt cum s-ar spune, spălător autonom de joasă adâncime
Cică poți să le speli până ieși la pensie

Am și două butelii în spate
prin care respir:
prima e plină cu pragmatic-materialism-util și productivitate,
a doua are: puține speranțe, ceva vise și un pic de umanitate.
E un gaz rar,
se da pe sub mână și-l găsești uneori la câte un anticar.
Mi le-au dat când am intrat în tură
acum 35 de ani.

Spăl zilnic farfurii, oale, polonice, tigăi,
minciuni, egoism, ură și alte asemenea pasiuni.
La un moment dat
am observat
că prin deflectorul de aer ies afară doar vise, speranțe
și o dâră de umanitate
Ies în bule, mari și mici – de obicei, cele mici se fac mari.
Se duc în sus,
la suprafață, cu rapiditate.
Se pare că e un fenomen natural
la care sunt predispus.
Nu-mi bat capul... nu-mi MAI bat capul.

Uite, chiar acum vine spre mine o oală cât o cisternă.
A fost cu iahnie de ipocrizie.
Boabele rămase prin ea se scufundă precipitat,
cu o grație maternă
și se ciocnesc de câteva bule cu speranțe
Mă feresc de oală în ultima clipă,
sub un polonic.
Privesc de sub el la bulele mele care țâșnesc în sus
ca niște gloanțe.
Îmi zic: am avut noroc-polonic.
Știu că sunt destule polonice,
dar și multe, prea multe oale.

Dar trebuie să spăl vase:
farfurii, oale, polonice, tigăi,
minciuni, egoism, ură și alte asemenea pasiuni.
Respir adânc, mai pierd trei vise –
oricum erau vechi de o săptămână,
deja se stricaseră în iluzii
Iar iluziile, se știe, sunt grele, se duc la fund.
Cum s-ar spune: scufund iluziile în chiuveta de cantină

Important e că respir
vise, speranțe, nădejdii, idealuri
amăgiri, himere, delir...

Uite, chiar acum vine spre mine un butoi imens
cu goange și gogonele.
Se prăvălește cu zgomot de lăcomie.
Fentez, sar, driblez.
Cad goangele ca ghiulelele,
cad gogonelele ca ghiulelele
Nu mai fac față.
Fac spate,
înot pe spate.
Dau din mâini,
dau din picioare,
dau din mine.
Scot din mine:
scot visele,
scot speranțele,
scot iluziile.

„Scoate, Doamne, dopul din chiuveta asta împuțită!”