lumina, iubirea îmbogățesc cuvintele sărace,
metafore să înflorească precum salcâmii,
speranțele se nasc ca păsările din găoace,
mângâiat de triluri vântul leagănă ulmii.

azi inima mea cântă precum o violină,
simfonia iubirii scrisă în liniște și pace,
printre stele pășesc ușor ca o felină,
în noaptea cu lună plină, veselă, vivace.

fericirea cu suflu divin în mine pătrunde,
simt prezența luminoasă a Lui Dumnezeu,
înalț vastă recunoștință pe astrale unde,
mă simt privilegiată precum un zeu.

înșir pe salba vieții momente rotunde,
cu slove înțelepte pregătesc un expozeu.