lumina, iubirea îmbogățesc cuvintele sărace,
metaforele înfloresc precum salcâmii,
speranțele se nasc ca păsările din găoace,
mângâiat de triluri vântul leagănă ulmii.

inima mea azi cântă precum o violină,
simfonia iubirii în liniște și pace,
printre vise stelare pășesc ca o felină,
în noaptea cu lună plină, veselă, vivace.

fericirea cu suflu divin în mine pătrunde,
simt prezența luminoasă a Lui Dumnezeu,
înalț recunoștință pe astrale unde,
mă simt privilegiată precum un zeu.

înșir pe salba vieții momente rotunde,
cu înțelepte gânduri scriu un expozeu.