|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ E vară Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 0
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-05-30 | |
carenele corăbiilor din noi
erau mângâiate pe brațe de valuri de stele, timonele ne aparțineau lunii ce mirosea încă a cer proaspăt, el ne primea duhurile ridicate din reavăn să ne strige-n adânc de înalt dumnezeul, acela de lege a păcatului nostru, de unii singuri ne alergam aiurea prin carne și pielea ta albă îmi primea cuvântu-n atingeri de haos - nu se zidește nimic fără Domnul - îmi strigai trimițându-ți ancora în venele mele inima făcându-mi implozie în tine corabia mea intrând în a ta busolele gândurilor îndrumându-ne-n est acolo spre unde se ridica abur de rugă, fugeam în copiii din noi ce râdeau cu gurile noastre bătrâne, redevenind lemn de corăbii marea ațâța cu trupurile noastre focul venirii de soare, primeam în pânze vântul sărutului zilei
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate