O familie avea
Un peruș albăstriu
Ce in colivie stătea
Și cânta.

Era singurel,
Era frumușel
Era o încântare
Cum cânta tare.

Într-o bună zi,
Pe sârma de rufe
A poposit un peruș
Colorat nespus.

A stat cuminte,
A fost luat,
Nu s-a zbătut
Cred că i-a plăcut.

A fugit de undeva,
A tot flămânzit
Acum s-a bucurat
Că a fost adoptat.

Perușul albăstriu
S-a bucurat
Că un amic a căpătat
Și de fericire a cântat.

S-au împrietenit,
Nu se certau
Toată ziua se legănau
Mâncau și cântau.

Perușul nou venit
De șmecher ce era
Avea mania
Să deschidă colivia.

Prin cameră zbura,
Perușul albăstriu
A zbughit-o și el
Afară nițel.

Stăpânii nu au fost atenți
Fereastra era deschisă
Ei au profitat
Și afară au zburat.

Acum colivia e goală
Perușii nu mai sunt
Că înapoi nu au mai venit
Poate altă casă și-au găsit.