|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ O formă primordială de dilatare a timpului Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 0
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-05-29 | |
Nu înțeleg ce se întâmplă
De vii acum în viața mea Să-mi lămuresc o treabă simplă; Habar nu am ce e cu ea... Am înțeles acum subit Că nu-i așa cum credeam eu, N-ar trebui să mă mai mint Așa cum am făcut mereu... M-am tot mințit că va fi bine Și dacă voi avea răbdare, Vor veni zile mai senine, Va trece orice provocare... Dar îmi dau seama chiar acum Că mi-am făcut rău numai mie, Când vrând să nu mă mai consum M-am complăcut în letargie... Ce sufletul ar vrea să-mi zică, Și poate o să te surprindă, Că am trăit de fapt în frică... Am văzut asta în oglindă... M-a ajutat să mă trezesc Să ies din cruda amăgire... Că simplul fapt că eu iubesc Îmi va aduce fericire... Îmi irosesc talanții... Nu-mi va fi nicicând bine, Dacă-i iubesc pe alții, Dar mă ignor pe mine... Acuma, nu știu ce să fac... Și cred că ar fi potrivit Să încetez să mă prefac, Să evaluez tot ce-am simțit... Mulțumesc sincer, dragul meu, Că ai venit să-mi demonstrezi; Nu am ajuns la apogeu... Eu pot mai mult, dar doar tu vezi...
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate