Aș prefera
în loc de un safari printre dune,
un loc istoric în care zidurile sure
să îmi șoptească cu smerenie,
din toate unghiurile austere,
povești și mituri
despre vieți demult apuse,
ce-n labirinturi laborioase
periplul l-au parcurs cu trudă.

Din ziduri aud glasuri în surdină
și ecouri vagi reverberate,
zăresc cum se desprind
fantasme translucide,
cu dor și cu melancolie
păstrează propria lor sălășluire,
strădania de a-și menține
urma definitorie și amintirea.

Toate aceste așezări
de amintiri ce se perindă,
la fiecare pas ce-l fac
vibrația acelor vremuri
îmi freamătă prin vine,
iar experiența ce o trăiesc
cu îndârjire mă convinge
că-n fiecare veac apus
oamenii sfințeau locurile
cu scânteierea lor divină.