Fetiţele mele şi feţii mei din toată lumea,

de ziua voastră ,caut cele mai curate

bucăţi din anafura sufletului şi vreau

să vi le dăruiesc în ambalajul sărac al

cuvintelor mele, de care, probabil,

că nici nu aveţi nevoie.



Ele să vă facă să iubiţi femeile,

bătrânii şi copiii, dar mai ales pe cei bolnavi.

Prin ele să simţiţi căldura soarelui

care se revarsă peste câmpii, văi şi dealuri,

sau peste lacurile ce respiră cu sufletul meu.

Din pâinile care vor creşte, dăruiţi şi voi altora,

când nu veţi mai fi copii.