|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ O formă primordială de dilatare a timpului Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-05-28 | | Cândva, Am întâlnit la cineva, Ochi aurii Ce nu îi pot uita. Sunt ca aurul topit In ei de ai privit Simți că te-au vrăjit Și te-au năucit. Sunt unicat Ziua și noaptea Acei ochi mă urmăresc Și mă amețesc. Ochii sunt strălucitori Ca soarele de pe cer Mult nu poți să îi privești Că simți că te topești. Nicăieri nu am văzut Pe acest pământ Astfel de ochi aurii Frumoși și vii. Doamne! Ce ochi minunați I-ai dat acelui bărbat Cu care femeile le-a fermecat.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate