Aveam în mine un soi de refugiu
Alungam orice gând răsărit involuntar
Orice lacrimă avea un nume
Dar zâmbetele erau străine

Erau răsărituri așteptate și prețioase
Într-o lumină de foc presărată cu aur
Pe genele lungii ale vieții încă crude
Pe tenul sfios al unui copil prematur

Mi-am spălat chipul în oglinda dimineții
Cu spatele la fața soarelui
Răsucit ca un mucenic însiropat
Pentru a începe viața primită la schimb.