Alean îmi e de verde-al vieții mele
Și de-alb în păr să nu-mi mai fie teatru
Să stau la sânu-ți, mamă, idolatru
Al hazului ce lacrima să-ți spele.

Că azi tristețea-mi joacă-n ochi pe patru
Chiar de-mi cobor genunchii în podele
O rugă să se-nalțe printre stele
Spre Dumnezeu... Dar ca o javră latru.

Măicuță, unde-i colosala vreme
Zămislitoare de-ai luminii prunci,
Trăiesc în întuneric, a mă teme...

Erai și tu mai sprintenă atunci
Dar hai, zâmbește-mi, iarăși să mă cheme
Seninul... Ploaia de pe chip s-arunci.