E supărat oceanul, e supărat, ca mine
Îi scuipă temerarii insulte repetate
Și din adâncuri negre, și din adâncuri pline
Venin aruncă, verde, în valuri înspumate

Iar stâncile colțoase în șiruri lunecoase
Îl întărâtă parcă, voind să-l domolească
Dar măcinate fi-vor în țărmuri nisipoase
Ca tot ce-i stă în cale cu gând să-l stăpânească

În valuri înspumate se-aruncă spre oricine
Nu stă să ticluiască sau să ascundă-n sine
Nici pânde răbdătoare, nici zboruri acviline
E supărat oceanul, e supărat, ca mine.