iar încercarea de a da formã perfecţiunii
cu o iluzie
este doar o iluzie
cred cã aceastã infinitã aplecare spre perfecţiune
este calea sigurã spre deşertãciune
ori doar o iluzie care tinde spre deziluzie
prin perfecţiunea neantului
aşa cã
a tinde spre perfect
e ca şi cum ai tinde spre infinit
cum infinitul e într-o continuã deplasare
spre infinit
iar eu un dement care crede
cã-şi poate imagina perfecţiunea
chiar şi iluzoriu
pot constata cã în nebunia mea
iluziile dau bunã ziua noaptea
unui rãsãrit

cum viaţa poate fi o iluzie
perfectul din aceastã cãutare
e moartea

mai perfect de atât ce poate fi