|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ O formă primordială de dilatare a timpului Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 4
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-05-23 | | Suntem treji în clipele tăcerii adânci. Din interdicții, învață spiritul să respire, răzvrătit și tăcut deopotrivă. Sacrificăm liniștea pietrei, ne închinăm umezelii răspântiilor. Unde drumul sfârșește, începe neliniștea. Învinși de absurd, devenim opozanții săgeților trase de pe crestele norilor. Ne apărăm cu gândul. tăcerea nu mai hrănește. Munții robiți întunericului au piscuri golașe. Vulturii au plecat. Au renunțat la metereze și-au abandonat vegherea. Rămânem noi, cu zborul nostru înalt, imaginat, să escaladăm rațiuni alpine logica absurdului devine o capcană subtilă. Ni se deschid deșerturi în calea inimii, râurile seacă înăuntru, holde se frâng în furtună. Dar cuvântul nu moare. Liber, ca un fir de apă subteran, își sapă făgașul prin granit spre culmi abisale.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate