|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ O formă primordială de dilatare a timpului Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-05-23 | | Trec zilele din calendar, Una câte una, Până nu rămâne niciuna, Astfel anul s-a scurs Și s-a dus. Vine un nou an Noi îmbătrânim, Și astfel trăim Până nu o să mai fim. Când ești copil nu îți pasă Că anul a trecut, Că te tot mărești Și astfel îmbătrânești. Copilul ce era țânc cândva, Acum s-a însurat Și nu își dă seama Cum anii au zburat Și a albit în cap. Anii tot vin Și se tot duc La un moment dat Tu te întrebi: Oare ce am făcut ? Nu avem ce face, Asta e viața, Anii s-au dus, Și bătrâni am ajuns. De ai trăit frumos, De ești sănătos, Nu îți pasă defel, Că anii ce au mai rămas Îi trăiești din plin Prin al tău copil.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate