Luna nebuna,
Se uită într-una,
Jos spre pământ
Dar nu scoate un cuvânt.

Când e rotofeie
Strălucește tare
Vrea să fie soare
Pentru fiecare.

Să poți vedea
Noaptea pe unde mergi
Să nu dai cumva,
Peste cineva.

Noaptea pe geam,
Intră la tine acasă,
Odaia îți luminează
Parcă te veghează.

Cei îndrăgostiți
Se plimbă îmbrățișați
Că noaptea cu lună
Le dă dulci fiori
Și se sărută până în zori.

De când răsare,
Pe cer se plimbă
Până apune
Când soarele apare,
Ea dispare.

A primit cu drag
Oamenii în prag,
Să vadă solul lunar
Că noi nu aveam habar.

Astfel luna,
De poeți e cântată
Că e misterioasă
Și foarte frumoasă.