|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ O formă primordială de dilatare a timpului Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 0
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-05-23 | |
Cărbune și grafit pe un perete,
Pe o fostă scoarță a unui vechi copac, În care albul curat se transformă în pete De gri, sau poate de negrul în care mă complac, Iar cu fiecare atingere se aud niște urlete, Ca un zgomot de fundal pe care-l prefac În clișeice și mult ridicole sunete. Ridic creionul și las un monument de urme, Pe o fostă scoarță a unui vechi copac Și pete de grafit ce mă enervează la culme Pătează albul într-un gri în care mă complac. Cu mâna-mi compun cu negru de cărbune, Solfegii ale avuției de cuvinte vremelnice Și alte adânci lucruri pe care nu le-aș putea spune, În timp ce mă copleșește un alai de trăiri puternice. Pe o altă scoarță de copac ce zace pe masă, Citesc despre destinul unei flori amărâte Și zeci de litere și alte zgârieturi nu mă lasă Să uit sau să mai cred petale ce de mult par pierdute.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate