|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ O formă primordială de dilatare a timpului Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-05-22 | | somnul te cuprinde în valuri. pierdută-i cheia înțelesului sau, poate, peștele adâncului a înghițit-o, doar îl vezi cum se depărtează cu mișcări unduioase.
valul te lasă pe o insulă misterioasă. aici, singurătatea și-a găsit adăpostul într-o eternitate camuflată în zădărnicie, cu mai multe ipoteze, imposibile concluzii. și totuși, un timpan invizibil înregistrează cam toate sunetele joase, le absoarbe-n adânc și - cine știe?! - vor fi propagate prin sforăitul unui zeu al somnului, care se eliberează, astfel, de pedeapsa de a suferi, pe o arie așa de îngustă, căderea unei întregi lumi.
părăsești insula. ești în largul somnului, eliberat de chip, nume și timp. mai scoți, uneori, capul din valuri ca să-ți clătești ochii la un soare melancolic, pregătit să apună. un soare de un gri necolorat, ai zice, că totul în visele omului normal nu poate fi decât în alb și negru.
ca să nu te ia de tot valul, faci efortul să te trezești. ești pe mal - un pat larg, primitor, cu o saltea cumsecade, unde, în mod sigur, s-ar putea naște alte povești, dar nu e locul aici și acum.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate