Primăvara pomii sunt în plină mirare, mângâiați de razele căzute din soare. Emoțiile noastre se împletesc cu cerul albastru care zâmbește calm și, uneori, chiar râde.

Gândurile se strecoară ușor din case și aleargă în papuci de turtă dulce, mușcatele roșii de la ferestre iubesc lumina dimineții imprimată în ochiurile de geam. Zboară petale de flori de măr strigând SOS către vântul care vuiește vijelios uneori, alteori se răsfață admirând curcubeul pictat în șapte culori.

Mai trece o zi și parcă în casă e iubire și pace, bunica împletește povești cu patru andrele și ne alintă cu sărutări pe frunte. Suntem iar copii cu îngeri pe umeri, ne rostogolim prin iarba verde, care cântă despre zăpada de pe vârfuri de munte.

Primavara pomii înverzesc în toate nuanțele de verde indiscret, luminos. Marea și munții ni se strecoară în vise și ne îmblânzesc lacrimile. Niciodată nu e prea târziu ca să visăm frumos!