Nu înțelegeam cum
pasiunile mele
pentru tine
aveau să devină simple ipsații
cu rol de catharsis
ca într-o tragedie
scrisă în stil grecesc.
Priveam
consternat
la mâinile mele
în care parcă se strânsese
toată pudoarea lumii
și nu puteam să iți ating
sânii
la buzele tale
aflate într-o eclipsă totală
de cuvinte
de săruturi.
Acceptasem
într-un final
că doar între două lacrimi
ne putem imagina
că ne iubim
de parcă astfel
am fi săvârșit un păcat mai mic.
Aproape idilic
nu?!