e atât imperfect în cuvintele mele
încât sfârşesc prin a le blestema
mã ard pe buze
fierb în inimã
clocotesc când şoptesc
erup dureros şi mã obosesc
apoi cu mirare
ca atunci când buzele mele
au primit prima iubire
se aşeazã cuminţi
spre a fi duse la culcare

şi eu ce sã fac
le las visul
nu le pot fura iluzia
cã sunt întregi şi frumoase

însã poezia
ceea ce numesc eu poezie
o poţi citi
doar în lacrima mea
o poţi atinge
doar îmbrãţişându-mi inima
te poţi bucura de ea
aşa cum mã bucur eu
când mã strãduiesc
destul de stângaci
sã o scriu