Nu.
Refuz.

Este inadmisibil
ca sufletul să fie de unică folosință
iar apoi să urce pe scara luminii treaptă cu treaptă
curățindu-se până în Rai
ori să coboare cu ascensorul
în viteza întunericului
spre Infern.

Ei spun
că întunericul ar fi mai rapid decât lumina.
(foamea aceasta mă sfâșie —
ce mă fac eu cu ea?)
Le refuz pe amândouă.
Le las tuturor celor
care simt nevoia unui capăt:
Raiul.
Infernul.
Două forme ale oboselii realului.

Dar eu —
eu vreau să mă topesc
în Oceanul energiilor cunoașterii
să renasc mereu prin praguri noi
de unde să pot atinge diferit lumina diferiților sori.

Monarhul
își deschise aripile și se avântă
în a patruzecea zi de zbor spre necuprins
strivit de uraganul pe care singur îl stârnise.