"Picătură în lac
un singur strop de vin
și soarele se stinge."
Pișcătură de cabernet,
tropot prin amintiri
luna în ceață.

" Tu scrii:
cerneala a scăzut
marea suie."
Citești în gând:
valurile roșiatice
acoperă stânca.

" Noapte, vântul...
despărțirea se întinde
și unduiește"
Plasa de stele
aruncată printre
zboruri rebele…

" Am îmbrăcat iar
frunzișului copacului
și tu behăi."
Semn al îndepărtatelor
lanuri de grâu -
rătăciri în dulcele verde.

" Acum ridic
un fluture mort
fără machiaj"
Sfredelind dezmierdările
din priviri;
timpul, în galop.

" Nu are ochi
șerpii pe care-i ținea
îi mănâncă mâinile"
Imaginea- proiectată
de propria-i furie,
o devorează.

Să fie vocea
prieteniilor defuncți
sau gramofonul?"
Răscolind tainele seducției,
în undele valsului,
anii-și pierd conturul.

" Femeie goală,
rodia care s- a spart
era plină de stele."
Pe nisipul fierbinte,
ecouri
ale unor atingeri tandre.

"În grădina muzeului
Scaune goale.
statuile s- au întors
în celălalt muzeu."
Sărutul -piatră de mormânt,
înfruntând
durerea și vremurile.

"Cum vă puteți aduna
cele o mie de fragmente
a fiecărei persoane?"
Transfigurare-
semințele țărânii
îmbracă sufletul.

“Ce s-a-ntâmplat cu cârma?
Barca descrie cercuri
şi nu se vede nici un pescăruş”
Sparge tiparele repetitive,
urmează
stâlpul de foc!