Am visat și am privit spre orizont
Nu al cerului, cât al propriei persoane și gândiri
Și am cutezat, aducând poate un afront
Adormirii rațiunii mele pline de amăgiri.

Dar visul e ivit dintr-un ecou în timp suspendat
Iar omul, oricât ar visa etern la infinit,
Având gândul către stele, dar un timp prea limitat,
E doar lut desprins din albia râului lui Heraclit.