Copila mea a adormit cu degetul mare
strâns în pumnul meu.

îl țin așa, ca pe un mâner de valiză,
cu care trebuie să trec o graniță secretă,
noaptea, prin somnul ei.

din când în când, își trage mâna,
iar eu rămân cu aerul gol în palmă,
ca un om care a scăpat ceva de preț de la etaj.

merg pe vârfuri prin casă.

mi-e teamă că dacă calc prea apăsat pe parchet,
o să-i stric echilibrul
de la celălalt capăt al lumii.