pofta mocnește
între piele și os.

râsul îl cumpăr
doar la miezul nopții,
cu gust de tămâie,
pucioasă.

plânsul doarme
în buzunare.

cuvintele le cos
de tavanul camerei,
cu ace de gheață,
să nu cadă peste somn.

umbra mi-o vând
la taraba din colț
pentru doi nasturi de fum,
un ceas fără limbi.

visurile le frământ
sub palme
până albesc
lătrând printre degete