|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Când sensul se reorganizează în jurul unei prezențe Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 4
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-05-16 | |
Mă uit la picioarele mele și mă gândesc
de ce să îmi suflec fusta și nu viața, apoi te‑am găsit, erai îngerul acela care știa cum să așeze râurile în matca lor, cel care știa cum să taie apele în vremurile noastre de zbor. Ma uit la stelele mele să aflu cu câte case ar trebui să rotesc cerul să pot prinde luna, apoi îngerul îmi zicea cui îi pasă de granițe, cui îi pasă de religii, cui îi pasă de papers, hai să râdem, să râdem doar, să iubim, în timp ce soarele ne intră în dimineți în timp ce luna devine o jumătate zilele noastre vin, pleacă iubirea noastră ține. Mă întreb cu câtă lumină au mers pisicile mele prin cele șapte ceruri ale lor și prin lumea aceasta de inimi împietrite to find you to love you to love me
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate