agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


Vizionări: 9 .



Camelia Opriţa: Cronica Sâmbetei: Peronul de Sâmbătă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cameliacami ]

2026-05-16  |     | 






I
O, ziduri reci ce vă numeați cămin,
Vă las în urmă, praf și amăgire;
Pe un peron de sâmbătă, străin,
Îmi strâng întreaga viață-n mărginire.
Un sac de mână-mi este țara toată,
O selecție crudă, sângeroasă,
Ce lasă-n margini lumea zgomotoasă.
Nu-i lipsă, nu-i sărman cel ce se-arată
Scăpat de chinul orelor vândute,
Ci om curat, cu hărțile pierdute.
II
Aruncat-am oglinzile strâmbe-n care
Mă rătăceam prin ochii celorlalți,
Purtând pe umeri steme de vânzare;
Azi pașii mei nu vor mai fi înalți
În ochii lumii pline de trufie.
Ce ușoară e libertatea pură!
O frântură de timp, o picătură
Smulsă din veacul plin de lăcomie;
Căci am aflat, în praf de gări lăsată,
Că viața grea e doar cea ancorată.
III
Sunt piesa smulsă din cumplitul mers
Al lumii oarbe, sclave-n utilitate;
Bagajul meu, în marele univers,
E scutul contra vremilor uitate.
Pe genunchi îl deschid ca pe-un altar
Și-n el contemplu paginile albe,
În timp ce trenuri trec în lungi mănunchiuri,
Gonind spre nicăieri, în mod zadarnic.
Acolo-i tăcerea, ca un dar,
Păstrată-n sfinte, inutile unghiuri.
IV
Nimic nu am, și totuși am totul:
O ordine divină-n neputință.
Nu merg nicăieri, mi-e drag boicotul
Pe care-l strâng la piept cu suferință.
Când huruitul fioros pornește,
Sufletul meu se simte, sus, întreg,
Privind spre cerul pe care-l înțeleg.
Sunt călătorul ce pe loc sporește,
Un punct pierdut în noaptea ce coboară,
Dar liber, sângerând, ca-n prima oară.
V
Mergi, cântece, pe drumul tău de ceară,
Purtat de vântul serii spre zări îndepărtate;
Nu căuta aplauze în lumea de afară,
Nici milă de la minți de legi legate.
De te-ntâlnește-un om orbit de-a lumii faimă,
Ce râde de valiza și de peronul tău,
Rămâi tăcut, în mândra și nobila ta spaimă.
Tu ești ecoul liber din sufletul ce-a vrut
Să schimbe zgomotul pe cerul mut;
Iar celor ce te-or plânge, șoptește-le solemn:
Nu-i eșec prăbușirea, ci ultimul îndemn.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!