Sub cerul plin de stele vii,
Te-am întâlnit printre galaxii,
Cu ochii tăi ca două sori,
Aprinzând nopți și stingând ninsori.

Pluteam tăcuți prin infinit,
Două suflete într-un orbit,
Iar luna, martor peste noi,
Țesea lumină în amândoi.

Îți auzeam inima-n cosmos rar,
Ca un ecou interstelar,
Și fiecare vis căzut din cer
Se transforma în univers.

Ți-am dăruit comete moi,
Din praful stelelor de apoi,
Iar tu mi-ai pus în piept, ușor,
O constelație de dor.

Când timpul va muri încet,
Iar astrele vor arde-n vid complet,
Iubirea noastră va rămâne vie —
O galaxie pentru eternie.