|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ideile au consecințe! Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 9
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-05-14 | |
există dorințe
care își aleg pentru îndeplinire momente absolut imbecile vin târziu ca instalatorii ca moda pantalonilor largi ca pofta de mers pe munte la patruzeci și șapte de ani ca succesul poeților morți ca înțelepciunea nu mă întrebați de ce n-am răspuns pot spune doar că niciodată organismul meu n-a mai produs atâta material inflamabil ca în adolescență la șaisprezece ani, de pildă, dacă ți se întâmpla să-ți atingă o fată mâna accidental, erai terminat pentru tot rrstul zilei. profesorul putea foarte bine să intre călare pe un hipopotam în clasă — n-ai fi observat stăteai în bancă precum un sfânt lovit cu scaunul în cap și retrăiai contactul cadru cu cadru îmi amintesc perfect tipul acela de fervoare puteam trăi lejer trei luni dintr-un: „bună :)” aș fi mers lângă ea pe stradă cu atenția încordată a unui om care transportă nitroglicerină și n-aș fi pierdut timpul ascultînd ce spune n-aș fi avut nevoie; ar fi putut foarte bine să-mi recite din specificațiile unei clase de beton monolit n-ar fi contat! important era că aerul venea spre mine după ce trecuse mai întîi pe la ea numai că vezi tu? mai ții minte ce spuneam la început? viața are obiceiul să livreze răspunsuri la asemenea dorințe numai foarte târziu de exemplu — complet aleatoriu — noi doi mergem pe lângă gardul spitalului Colțea fiecare cu înghețata lui tu mergi puțin strâmb, ofensată vizibil de un pantof, încât la un moment dat nu mai suporți și te aud: — ține-mi cornetul ăsta puțin că mă bate de mor iar eu — firește — îl țin ca un bărbat care de ani întregi ține plase, chei, umbrele plus alte extensii ale vieții tale cotidiene iar cum stau acolo ținând două înghețate, în timp ce tu negociezi violent cu încălțămintea, îmi trece dintr-odata prin cap că adolescentul care am fost ar fi murit de fericire pe loc să fi pleznit întâmplător un asemenea nivel de intimitate; pe când eu acum mă surprind verificând foarte atent dacă nu-mi curge cumva cremă pe degete în timp ce tu mă îndemni foarte calm, aproape indiferentă: — poți să guști dacă vrei a ta e tot cu cireșe?
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate