în această zi aparent banală aparent la fel
când clipa este o femeie mofturoasă
oamenii adulmecă
muzica venită de undeva de peste lac
de peste timp

ca spălate cu detergent
valurile lasă vederii
dureri lucioase
numai umbra lor
acest alter-ego
căruia i te încredințezi

un pescar al nimănui ignoră mișcări de gravitație

insidios vântul poartă sinestezii
până în punctul acela în care o realitate
se lasă devorată

o linie de tramvai dezafectată
travaliul macilor înspre soare!

figurine degasiene cu umbreluțe dantelate
și lorzii lor fac deliciul
privirii din intimitate

sunt una
cu verdele înalt!

trosnesc rădăcini
mușuroaie catifelate se adună
pe la încheieturi
sorbim cu nesaț gustul aromat cu de toate
al pământului:

formula noastră intrinsecă

coroane de frasini cotropesc
spațiul minuscul al oglinzilor

e mai!

în peticul ciclamen din adâncuri
fac loc
ființei îndărătnice din mine