Senorita aprinsă

O fată, ca un val în mare,
Splendoare-n fiecare loc,
Senorita, ca o vulpe, apare,
Având în ea crescut boboc
De plantă rară, cu frustrare,
Și cu frumusețe ca de floare.

Ochii ei, precum un ac cu gămălie,
Ascund un dor de ispășire,
O dorință de a fi precum o vie,
Care crește milostivire,
Având un bob, două de bucurie
Și-un ciorchine de răvășire.

O simplă fată blestemată,
Care nu dorește a sta mată,
Doar o copilă străină
De dragoste, dar feminină,
Un simplu om zdrobit,
Doar de frică clădit.

Când intră în clădire,
Ca o divă cu strălucire,
Toată lumea are de știre
Prezența-i, unica-i desăvârșire.
Tu, și orb de-oi fi, cu o sclipire,
Chipul damei-l ai ca resimțire.