Le vezi când îi arăți mâinile
sau o țintuiești cu privirea și ea te întreabă mirată: „Ce e?”
Ce să fie? Nimicul cotidian care transformă pomeții ei
într-un măr rumenit
și mărul în floare.
 
Tu trebuie (ce fain sună!)
să repari lumea,
ea va scutura prin casă marile decizii despre care,
în general, nu vorbim,
ca baliga unei vaci pe care se așază un fluture.
 
În fapt, tu trebuie – și asta e destul –
să le vezi când îi arăți mâinile cu cenușă
și ea vede bobocul de trandafir
și picătura de rouă
în care intră să facă baie câteva ore.