Acelaşi drum,
bãtãtorit de-aceiaşi paşi,
trece prin ceasuri cu arşiţe şi ger,
prin vaduri de ninsori sau ploi,
prin rotocoale de pace sau ghemuri de nelinişti.

Gura mi-e mutã,
pãşesc de fiecare datã
pe vârfuri,
ca o umbrã albã,
cu mâini ce cautã sã îmblânzeascã norii,
sau apãsat,
cu ochii scormonind în pietre.

Acelaşi drum,
dar alte şi alte dimineţi mã sorb,
pânã ce mã voi subţia
ca un grăunte de luminã
ce va exploda
pe drumul unei înfrunziri noi,
lãsând în urmã întunericul de smoalã.