|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ O formă primordială de dilatare a timpului Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 13
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-05-06 | | Pe un stâlp de telegraf, E un cuib de barză Iarna crivățul doarme în el Răsuflarea lui bate nițel. Primăvara proprietarii au venit, Și s-au instalat, Barza stă într-un picior Și clămpănește de zor. Perechea ei se rotește în zbor, Privește de sus cuibul ușor, Că doamna lui stă și clocește Și el o hrănește. Acum au doi puișori Albi și pofticioși, Părinții îi hrănesc Cu ceea ce găsesc. Broaștele sunt meniul lor, Ce le înghit ușor Berzele sunt umbrele, Pentru vremurile grele. Când tună și plouă, Puișorilor nu le pasă, Că mama barză drăgăstoasă Este acoperiș de casă. Ei cresc repejor, Se înalță în zbor, Pleacă la baltă Unde fac o haltă. Peștii și broaștele Cu ciocul lor lung, Nu au scăpare Le prind pe fiecare. Când toamna s-a instalat, Berzele au plecat, Lăsând cuibul golaș Pentru vântul poznaș.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate