mi-ar plăcea să scriu despre iarbă, despre candelabrele păpădiilor,
pașii mici părăsindu-te ca pe un bitum vâscos, sidefiu
mi te-au ținut aproape o lipsă de iubire
și o pereche de mâțe zburlite
cerșind diminețile nițică tandrețe și două cutiuțe de whiskas

te iubeam anomalic, ca un cerșetor
compulsiv, peticind momente într-un caiet minuscul, cu palmele pline de un tuș amărui
o femeie din care dispare lumina ca și când ai intra în tunel o bucată din viață

există dimineți în care-mi amintesc
și aud mieunat printre pașii cei mici
și zâmbesc.