Mi-e dor de tata și de mama,
De chipul lor cel drag,
Mi-e tare dor de ei,
Mi-e dor de frații mei.

Mi-e dor de blândețea lor.
Când câte o năzbâtie făceam
Ei mă certau,
Dar mă și iertau.

Mi-e dor de bunătatea lor,
Cum grijă ei aveau
Să nu ducem lipsă de nimic,
Să avem de toate câte un pic.

Mi-e dor de Crăciun, de Paști
Nimic nu ne lipsea,
Cum le pregăteam
De toate noi aveam.

Mi-e dor de mâncarea de acasă,
Chiar dacă săraci eram,
Mâncarea nu lipsea
Și bine ne era.

Mi-e dor cum am copilărit la ei
Și mare m-am făcut,
De pe pământ încet s-au stins
Că moartea a învins.

Acum ei sunt în Rai
La bunul Dumnezeu,
De acolo mă veghează
Și în somn mă vizitează.

Astfel dorul îmi alină,
Mă sărută în vis,
Eu când mă trezesc
De ei cu drag îmi amintesc.