O scrumbie mică
De culoare argintie
Înota voioasă
Și foarte curioasă.

În bancul în care trăia
Se deplasa
Prin Marea Neagră
Ea cutreiera.

Era micuță și spera
Că mâncând bine
Se va dezvolta
Și singură prin mare va înota.

Marea o va cerceta,
Liberă se va plimba
Pe unde va vrea
Și se va bucura.

Din bancul în care era
S-a desprins
Și iute a pornit
Astfel visul l-a îndeplinit.

Dar nici nu a apucat
Mult nu s-a îndepărtat
Că în năvod a nimerit
Și în aer s-a trezit.

Degeaba s-a zbătut
Nu a avut scăpare
Și cu altele a nimerit
În burta vasului mare

După mai multe peripeții
A ajuns la pescărie
În vitrină a fost pusă
Spre vânzare expusă.

O gospodină
A cumpărat-o,
Pe grătar a fript-o
Și a mâncat-o.